Thursday, August 14, 2008

De ce-mi vine sa tzip!

blog.fabrique.ro si intreg conceptul Fabrique a sustinut si sustine ICRNY si – in special – pe Cristi Neagoe – in scandalul mizerabil regizat fara talent de catre o parte din media romaneasca. Detalii aici.



Astazi ma manifest in premiera in nume propriu pe un blog care are un alt scop decat acela de a polemiza/provoca discutii pe teme sociale. Dar ce s-a-ntamplat in ultimele zile e deja prea mult! Am asteptat sa ma linistesc, dar fara folos…

In primul rand trebuie spus, din capul locului, ca scaldarea continua in mocirla comunista (vorba lui Moscopol), la douazeci de ani de la asa-zisa eliberare nu face decat sa ne oboseasca mai tare pe noi, cei care muncim si visam sa ne manifestam liber la noi in tara – si pentru folosul Romaniei.

Nu stiu daca am nimerit de la inceput in miezul scandalului “Poneiul roz” (detalii funny aici), dar am facut-o in cel mai violent stil cu putinta. Trei vagabonzi de la TV (Postul X – Sinteza Zilei, marti, 5 august 2008 – nu voi folosi numele postului, pentru ca nu am de ce sa-l promovez) imi agresau urechea in miez de noapte, manifestandu-se aproape onomatopeic despre o expozitie de street art (despre care la acea data nu stiam nimic) organizata la New York, de catre Institutul Cultural Roman. In emisiunea respectiva nu era – inca – mentionat numele niciunui artist, sau membru al institutiei din capitala culturala a Statelor Unite, ci doar cel al lui Patapievici – Directorul ICR (cu trimitere evidenta la Traian Basescu – obsesie a trustului Intact care ii va servi probabil acestuia la castigarea unui al doilea mandat prezidential). Ceea ce-i deranja cel mai mult pe “analistii” din studio era tema expozitiei. Citez aproximativ: “ce bah, ne ducem noi la americani sa-i invatam cum e cu liberatea!?” A doua mare problema? Swastika microscopica desenata pe un ponei roz. Citez, dinnou, aproximativ: “ia uite bah, vorbesti de libertate si arati swastika in orasul evreimii”. Nu s-a pus nicio clipa problema – pe toata durata scandalului – ca simbolul nazist pus pe fundul unui calutz in miniatura poate vorbi exact despre liberate (cea de expresie, conform Primului Amendament – “la ce?”, m-ar intreba Gadea).
Am vazut pe sticla fotografii din fata galeriei de arta din NY, cu politisti “care s-au sesizat, scandalizati de insemnele anti-semite”, se spunea in studio. Ulterior am aflat ca tot un roman – un anume Horvath, fost membru al Partidului Comunist si reprezentant astazi al diasporei din New York – sunase la NYPD pentru a demasaca o asa-zisa manifestare anti-semita; un echipaj venise – evident – la fata locului si inregistrase sesizarea ca “alarma falsa”.

La rand a urmat, peste doar cateva zile, Cristi Neagoe, coordonator de comunicare (PR) al ICRNY.
Trebuie sa precizez cu nu-l cunosc pe Cristi personal. Si ca m-am speriat, in ultima saptamana, vazand in direct la TV cum se poate monta o intreaga fictiune impotriva unui om. Am inteles ca as fi putut fi oricand in locul lui; chiar si printr-o conjunctura nefavorabila, ca in cazul de fata.
Nimeni nu are nimic cu Neagoe, asta e clar! Iar faptul ca terfelirea numelui unui pusti de douazeci si ceva de ani (cam aceeasi varsta cu mine, daca nu ma-nsel) a reprezentat doar un instrument folosit in scopul defaimarii unui alt individ este pentru mine cu atat mai josnic.
Reducand la absurd, o fotografie (folosita si refolosita fara acordul fotografei) cu un barbat tanar epilandu-si iubita pe picioare, are ca scop – in mintile plictisite si total neprofesioniste ale unor asa-zisi oameni de presa – punerea la indoiala in fata unei tari a calitatilor si defectelor Presedintelui insusi. Se-ntampla in Romania!
Din pacate, atat Neagoe, cat si D-na Corina Suteu (Directoarea ICRNY) au ramas fara arme in confruntarea “face to face” cu echipa de calai a Postului X. Ceea ce au omis cei doi inainte de a cere un drept la replica in direct pe sticla este ca nu cei inteligenti castiga batalii la televizor. Nici cei mai culti. Pentru ca daca i-l dai lui Gadea – si intregului public X – ca exemplu pe Welsh, vei fi si mai injurat, pentru ca omul se teme de ceea ce nu cunoaste. Iar daca in timp ce tu incerci sa-ti sustii cauza, sub tine apare pe ecran textul “Diplomatul care bea urina cere drept la replica. Va simtiti bine reprezentati?” duci o lupta pierduta din start. Si de-asta-mi vine sa urlu!

In alta ordine de idei – dar tot in sfera scandalului respectiv, este ingust si stupid sa contesti oameni care au inteles mult mai bine decat multi romani valorile si problemele unei tari, doar pentru ca nu se numesc Ionescu sau Popescu (reamintesc ca Romanul Emil Cioran este considerat si astazi de catre Academia Franceza unul dintre cei mai mari stilisti de limba franceza ai secolului trecut).
Daca strainii care au lucrat expozitia de la New York, sau cei care au lucrat la conceptul publicatiei Aooleu! (detalii aici) sunt mai capabili decat romanii nascuti in Baragan, sufera pentru problemele tarii noastre si ne vorbesc cu placere limba, este de dorit sa-i adoptam si sa-i promovam ca valori ale Romaniei, formate la noi in tara. Daca-i injuram si-i desconsideram, ne vor intoarce – pe buna dreptate – spatele!

Incerc sa-nchei (as mai fi putut scrie caiete, credeti-ma!) printr-un apel – atat cat poate fi bagat in seama – la solidaritate si decenta din partea tuturor tinerilor care traiesc si vor sa faca ceva bun in – si pentru – ROMANIA.
Simt un fior pe sira spinarii cand vad oameni de treizeci de ani, in pozitii de forta la TV, manifestandu-se si gandind ca niste soimi ai patriei. In fata lor, NU avem de ce sa solicitam un drept la replica! Pentru ca ei nu exista!... (vezi si subscrie aici)

Matei Schwartz, cetatean ROMAN

1 comment:

unul said...

swartz...cetatean roman? suna cel putin ciudat, ca si articolul pe care ai incercat sa-l scri. Baiete daca ai avea o idee, cat de mica, despre ce inseamna arta probabil ai intelege ca ceea ce s-a intamplat la NY nu are nicio legatura cu acest cuvant. Asta este problema blogurilor, isi dau cu parerea toti neavizatii.